RAZBOIUL GĂLĂGIOS ŞI BUZELE UMFLATE

Începand cu decembrie 1989 în Romania încetează “războiul mut”, un razboi în care frontul era în noi înşine, un razboi al celor laşi! Neavand puterea şi curajul de a ne lupta “în camp deschis” cu opresorii comunişti ne luptam cu noi în noi înşine în care ieşeam întotdeauna învinşi!

Descătuşarea din decembrie, dirijată mai mult sau mai puțin, dar dirijată, ne-a permis tuturor să devenim “soldați” ai unei lumi politice pe care nu am înțeles-o, nu am desluşit-o pană în ziua de azi. Ni s-a dat dreptul să devenim soldați ai unui război gălăgios, un fel de război între maimuțe! Drept dovadă este că azi suntem la fel de săraci la minte şi la buzunar ca şi pană în 1989! Atunci doream multe dar nu le vedeam: azi vedem totul dar nu putem lua!

Nemulțumirile de atunci le înăbuşea bîta securistă prin cozi de topor gen Dan Voiculescu, SR. Stănescu, azi suntem stăpîniți de aceiaşi nu prin teroare ci prin minciuni, prin manipulare!

Atît de bine o fac încît, iată, milioane de “siluete” demonstrează şi votează în favoarea lor! 

Urmăresc zbaterea noastră pe facebook şi sincer, zîmbesc… amar: milioanele de “siluete” continuă să “respire” la umbra minciunilor USL-iste lansate din 2011 şi care continuă şi azi. Nu suntem decît spectatori gălăgioşi într-un amfiteatru mafiot unde asistăm la o farsă teribilă, pe care o “aplaudăm” în schimbul unui mic şi a unei berici!

Azi lupta se poartă pe fotliul cotrcenean, important desigur, lupta însă nu este o luptă ci un ansamblu de farse, blaturi şi NEPUTINȚE! 

Zbaterrea noastră nu este decît zbaterea puiului de căprioară în labele de òțel ale leului înfometat! PSD şi aliații lor ne au în labe, paznicul nostru (opoziția) este doar parte la “ospăț”!

TEATRU IEFTIN, fără îndoială, dar convingător pentru “naiva” nație romînă!

Aşadar dl Ponta va fi preşedinte, nu mă îndoiesc, iar noi “feisbuciştii”, după prezidențiale vom avea buzele MAI UMFLATE decît după europarlamentare, şi aceasta fără internare şi operație estetică!

Nu mulți veți fi de acord cu mine, ştiu, dar nu am nici un temei pentru alt punct de vedere.😕

 

Advertisements

ROMANIA, O ȚARĂ DE GENIALI!

Este uimitor pentru oricine priveşte la modul serios atitudinea romanului vizavi de ceea ce se întamplă în propria noastră țară dar, în aceeaşi măsură, şi în restul  Terrei! Ştim totul, înțelegem totul, deh, suntem romani şi cine-i mai deştept ca romanul?

Dacă se discută despre economie, pe oricine ai chestiona, cu siguranță vei întalni pe “cel mai bun economist”! Aşa-i romanul☺☺, cel mai bun economist.😊

Dacă discuți despre medicina, ehei, eşti ca şi vindecat. Asa-i romanul: cel mai ce doctor!

Dacă discuți despre politică externă…hm… constați că parcă vii de pe lună! Tot ce stii tu este apă de ploaie: habar nu ai. Aşa-i romanul : justițiarul lumii!

Daca discuți despre religie, cu precădere despre religia creştin-ortodoxă, constați şi de această dată că nu esti decat un retardat care habar nu ai că ” oamenii de ştiință” au lămurit deja problemele. Aşa-i romanul : un “mare” dumnezeu!

Măi să fie…oare nu cumva “am fost răpit de extratereştrii”  lui Duşa şi eu habar nu am că nu mă mai aflu pe pămant?

Uimirea mea este continuă, fie că sunt în casă în fața televizorului, fie că mă aflu în autobuz sau în piață.

Pe orice canal TV întalneşti tot felul de nătangi care aseară erau analişti politici iar azi, aceiaşi “experți politici” sunt, nici mai mult nici mai puțin, experți în ape, diguri şi alte rigole sau canale înfundate cu rahați gen Ponta.

Cei din piață ştiu exact care sunt drepturile Israelului şi dau şi soluția: afară cu evreii.

Religia, credința creştină? “Hai dle, eşti un înapoiat”!

Şi iata cum constați chiar şi pe Facebook, că tot romanul este mai mult decat deştept, este un geniu.

Suntem atat de geniali că nu mai citim nimic, ba da, “citim televizorul”, nu ne mai folosim nicicum rațiunea, iar cand mergem la urna de vot punem ştampila pe dnii Bercea Mondialul, Mădălin a lui Voicu sau baba Catirina Andronescu.Ca să nu mai amintim de Dragnea, Oprişan sau Voiculescu!

Or fi romanii geniali, dar cu precădere în “manele, muie şi să moară mama”! Toate cărțile lumii, romănii le-au “stivuit” în Wikipedia!

SĂ TRĂIEŞTI NAȚIUNE ROMANĂ!

 

 

 

NIMIC NOU

Inca mai fac prostia de a citi, adevarat ca acum selectez mai bine avand de unde, si continui sa ma minunez, cu toate ca varsta, toate cele multe ce am vazut si trait, ar trebui sa ma indemne la ceva “odihna”, caci din ele nimic nu mai pot invata, afara doar de faptul ca mai toate ma intristeaza. In mai toate gasesc similitudini cu lumea de azi dar mai cu seama cu lumea noastra politica. De 25 de ani ii vedem pe acesti oameni luptandu-se pana la sange pentru a accede la putere, la conducerea tarii, o tara saracita, stoarsa, cu o populatie saraca si natanga. Pare a fi un act de curaj sa accepti raspunderea pentru viata a peste 20 mil de suflete, si mai ca iti vine sa-i admiri pe acesti oameni.

Si ai putea face acest lucru daca nu ai constata ceva de-a dreptul dramatic: in timp ce politicienii “luptatori” prospera, supusilor lor le ghioraie matele tot mai rau! Te intrebi, pe buna dreptate, oamenii acestia nu se mai satura pentru a se opri si a da si natangilor saraci? Asemenea lor sunt si justitiarii si medicii in marea lor majoritate, si politistii si cati vor mai fi.

Pai, iata ce ne spune un OM care a trait, tineti-va bine, intre anii 330 si 379, si care este Sfantul Vasile cel Mare!

“Deci te numesti pe tine sarac (omule politic, adaug eu)! Si eu sunt de acord, pentru ca saracul este cel ce are nevoie de multe. Si pe voi pofta nesatula va face sa aveti multe nevoi. La zece talanti te ostenesti sa adaugi alti zecesi, cand se fac douazeci, cauti altii, si intotdeauna se adauga ceva care nu opreste navala ta, ci dimpotriva iti deschide pofta. Pentru ca, asa cum la betivi prisosul vinului se face pricina ca sa continuie sa bea, la fel si noii imbogatiti, dupa ce dobandesc multe, poftesc si mai multe, hranindu-si neputinta lor cu o inmultire continua si, in acest fel, stradania lor aduce rezultatul opus. Deoarece nu-i multumeste toate cate au, chiar daca sunt atat de multe, cat ii intristeaza cele care le lipsesc, adica ceea ce presupun ei ca le lipseste, incat mereu sufletul lor se topeste din pricina luptei pe care o duc, ca sa dobandeasca bunuri peste masura. Si, in timp ce trebuiau sa se bucure si sa se multumeasca, pentru ca sunt mai bogati decat atatia altii, ei se mahnesc si dispera ca sunt in urma unuia sau a doi preaputernici ai zilei”.

M-am oprit aici pentru mi se face greata, o greata pe care sigur nu o pot combate cu toate lamaile din lume!

Dragilor, NIMIC NOU, CE A FOST, ESTE, SI VA MAI FI, pur si simplu acesta este omul care crede ca se trage din maimuta precum graita nasul lor, DARWIN!

O seara buna si sa auzim ca politicienii si prietenii lor dau totul inapoi!

 

 

DUMINICA FLORIILOR...

Astazi praznuim Intrarea Domnului in Ierusalim, o intrare triumfala in aclamatia multimilor ce se bucurasera si/sau auzisera de minunile si predicile Lui. O multime entuziasta si adoratoare, o multime ce isi arunca hainele in calea sa, avand in frunte copiii cu ramuri de finic si toti strigand: “Osana! Binecuvantat este cel ce vine in numele Domnului”!
Sfantul Evloghie, patriarhul Alexandriei, numeste Intrarea Domnului in Ierusalim ca !

Prin urmare, a venit vremea sa nu dormim, sa ne inaltam mintea catre Dumnezeu, sa nu stingem duhul, sa inaltam fericitele faclii, sa inoim haina sufletului, sa tinem biruitori ramurile de salcie si sa strigam impreuna cu multimea, sa cantam impreuna cu aceasta: . Iata ca a venit, iata ca S-a aratat, iata ca a ajuns, intra iarasi in Ierusalim,, Se pregateste din nou pentru cruce, rupe zapisul lui Adam,si Raiul se deschide din nou si talharul devine locuitorul lui, si Biserica dantuieste, sinagoga cea plina de viclenie vaduveste, demonii se rusineaza, iudeii se tulbura, credinciosii se mantuiesc… In timp ce este Dumnezeu, S-a facut om si . Stapanul cu robii, Platitorul cu datornicii, Mantuirea cu cei risipitorii (pacatosii), Eliberatorul cu cei osanditi, Nadejdea cu cei deznadajduiti, Invierea cu cei in morminte, Milostenia cu cei nerecunoscatori, Cel fara de vina cu cei vinovati, Cel lipsit de pacat cu cei pacatosi, Cel Care le daruieste pe toate din belsug cu cei nemultumitori”!

Aceasta, dragi prieteni, este TAINA PRAZNICULUI!
In aceste cateva fraze ale Sfantului Evloghie, daca ne concentram cu buna dorire, gasim chintesenta Intrarii Domnului in Ierusalim, toata taina praznicului de azi!
In scurta perioada a intruparii Sale, Domnul a trait asa cum S-a nascut: curat, fara pacat, in ascultare de Tatal si iubire pentru cei care a acceptat sa poarte “haina pamanteana”, a adus pentru noi invataturile sfinte, apoi si-a urmat patimile pe cruce pentru ca noi, azi, sa avem speranta Mantuirii, speranta unei noi vietii acolo de unde am cazut prin protoparintii nostri, Adam si Eva.
El care a inviat pe fiica lui Iair, El care a inviat pe Lazar din Betania, fratele Martei si Mariei, azi a venit in Ierusalim pentru a muri pe cruce pentru a ne invia pe noi pentru o noua viata, viata cea adevarata dimpreuna cu El, cu Tatal si cu Duhul Sfant.
Prin sfintenie si ascultare de Tatal, s-a intrupat om golindu-se de dumnezeirea Sa, murind apoi pe cruce ca cel mai mare pacatos, pentru ca noi sa ne impacam cu Tatal nostru Cel ceresc. Ne-a aratat iata, ca in ascultare de Dumnezeu si traire in iubire, asemenea Lui ne vom ridica din nou, Domnul la Tronul Sau, noi la Paradisul pierdut!

De nu vom intelege si nu vom urma cuvantul Imparatului, cuvantul Celui ce iata, azi intra triumfal in Ierusalim in aclamatia multimii, viata noastra va avea capat de drum aici pe pamant!
De ce sa pierdem TOTUL pentru nimic?
SOCOTITI TOTUL, SI BINE, FIECARE DINTRE DV! INCA MAI ESTE LOC LA CRUCE! CARTEA VIETII NU S-A INCHIS!
AMIN!

CE A FOST, ESTE SI VA MAI FI!

lUMEA NOASTRA DE AZI, O LUME PE DOUA PICIOARE DAR CARE PREFERA SA MEARGA …ROSTOGOLINDU-SE!
De douzeci si cinci de ani privesc mai cu luare aminte la lumea noastra politica, si constat ca oricare dintre dv, ca ea se deterioreaza tot mai mult contrar asteptarilor noastre,a sperantelor noastre ca prin ea si cu ea sa ne schimbam viata in mai bine si mai frumos.
Toti ne intrebam: oare asa a fost intotdeauna?
Oare, pe parcursul istoriei omenirii, conducatorii au fost aceleasi caractere haraparete, egoiste, exponenti ai minciunii si urii, tradatori de tara si neam pentru interesele lor de grup?
Pentru cei ce nu “citesc” decat stirile televiziunilor, este clar ca doar fauna politica de azi este atat de meschina si egoista pana la “asasinarea” propriei natii pe care o pastoreste si care ii creeaza propria prosperitate. Ei, fara doar si poate ca nu este deloc asa.
Pentru cei care inca mai citesc “productia scrisa” a unor minti luminate din decursul istoriei, lumea de azi nu se deosebeste cu nimic de lumea de ieri: pe deoparte gloata mereu pacalita si pe dealta fauna politica cu aceleasi insusiri nenorocite ca cea de azi,farisei perfecti ce zambesc, ce se cred invatati, cinstiti si respectabili respectuosi ai legilor!

Ma intorc cu doua mii de ani in urma, ani multi in care omul si omenirea avea datoria a se moderniza in esenta lor privind calitatile morale si nu a facut-o, si din Sfanta Evanghelie vedem ca FARISEUL ( politicianul de atunci) era un om deosebit, credea el si chiar credea, facea parte din acea partida a celor adepti si slujitori ai legii formale, pe care pretindeau ca o respecta, dar in spatele careia lucra doar in folosul sau si privea marea gloata cu mila ca aceasta este proasta si nu poate pricepe stiinta vietii pe care ei, fariseii, o au.
Gandeste oare politicianul nostru de azi, lucrurile altfel? EVIDENT CA NU!
Politicianul de azi, ca si fariseul de acum doua mii de ani, este un tip tantos, un impaunat, un intelept inchipuit, un avut nu sarantoc ce nu pregeta sa ingenucheze pe la diferite moaste, sa balbaie rugaciuni prin diferite biserici, sa ia cuvantul in diferite adunari si piete: toate aceste numai pentru a fi vazuti de oameni si apreciati!
Nu au nimic comun cu respectul pentru lege, pentru adevar, pentru cinste, pentru sacrificiu fata de natia sa. Politicianul de azi batjocoreste societatea in care traieste, duce impreuna cu familia si prietenii sai, o viata de huzur si lene, exploatand gloata saracita si prostita de el.
Politicianul de azi, prin hulpavitatea sa, egoismul sau, duce gloata la disperare, o arunca in haul sinuciderii ca urmare a lipsirii de speranta pentru viata sa, dar cu un cinism feroce ii zambeste mintindu-o ca totul este bine si ferice.
Ma intorc din nou in zilele noastre si vedem ca lumea politica de azi nu difera cu nimic fata de cea de acum doua mii de ani! A, da, este totusi o deosebire: politicianul de azi nu mai calatoreste pe asin ci in MERCEDES, nu mai trimite depese cu solii, ci detine TABLETA si SMARTFON! Alta deosebire, iertat sa fiu, eu nu vad!

Dar cel mai adevarat, mai trist si mai infiorator este acela ca, asemanator cu cele intamplate cu doua mii de ani in urma, gloata se intoarce impotriva inteleptilor si urmeaza, ca orice gloata, tot “tagma fariseilor”, acestor politicieni lipsiti de scrupule care se confunda cu interesele lor personale si nu cu ale gloatei.
Azi, arhierei politicii noastre romanesti se numesc PONTA si ANTONESCU, politicieni cu numele si nu cu sufletul, oameni goliti de omenie ca burdufurile de apa in desert!
In jurul lor graviteaza o armata de jecmanitori, lupi flamanzi cu ochi stralucind de rautate si pofte infinite!

MAI POATE RENASTE SPERANTA, NU SPUN BUCURIA DE A TRAI, IN ROMANIA?

DUMINICA FLORIILOR

Pruncii cu stalpari in mana,
Canta cu toti impreuna:
Osana dintru-inaltime
Ca hristos Imparat vine!

Asa strigau acum doua mii de ani copii locuitorilor Ierusalimului, asa se mai aude astazi, in colindele religioase romanesti, ecoul intrarii triumfale a Mantuitorului Iisus Hristos in capitala Sfanta.
Domnul Iisus stia ca se apropie sfarsitul Sau pamantesc, cunostea ura saducheilor si fariseilor, intelegea ca va fi dat spre judecata deoarece conducatorii poporului iudeu doreau un messia pamantesc, un conducator politic, nadajduind astfel ca vor fi stapanii cei mai de temut ai lumii.
Legea veche si proorocirile mesianice nu mai erau luate in seama, mozaismul devenind o invatatura religioasa a timpului, aplicata sau nu de cei ce se considerau “arhierei si carturari”.
In curand urma sa se sarbatoreasca Pastile iudeilor, iar cu aceasta ocazie in Ierusalim venisera deja si inca afluiau iudei din intreaga imparatie romana , originari sau mai noi convertiti la mozaism, cu daruri pentru Templu si cu dorinta de a-L vedea pe Marele prooroc, nascut din fecioara intr-o iesle saraca, dar care vindeca boli, iubeste pe vamesi, ajuta pe nevoiasi, iarta pe pacatosi, vindeca paraliticii si epilepticii, da vedere orbilor, dar mai ales inviaza motii!
Poporul credincios era convins ca acesta era Mesia cel prezis de profeti.
Intr-o asemenea stare de interes a Ierusalimului intra triumfal Mantuitorul. Copii cu ramuri de finic, garda de incredere, sincera si nevinovata a Imparatului pacii si impacarii tuturor, in fruntea celor ce veneau in numar imens in urma lui Iisus, strigau fericiti; “OSANA…”! Credinciosii, in entuziasmul lor, aruncau hainele de pe ei, pentru ca asinul, pe care era Iisus, sa le calce, iar bucuria lor sa fie deplina.

Mantuitorul vine calare nu din dorinta de a fi aclamat si vazut de toti, ci ca sa implineasca si aceasta proorocie formala, dar cu adanci implicatii in istoria biblica.
El, Dumnezeul intrupat, trebuia vazut si cunoscut pentru ca nimeni sa nu poata afirma ca este doar o poveste, ca n-a existat, n-a murit, si ca implicit, nu avea cum sa invieze, Invierea Sa fiind actul suprem al dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu, care a pecetluit pentru totdeauna triumful vietii si al bucuriei asupra mortii si intunericului.

Distanta intre Duminica Floriilor si Duminica invierii este coarda cea mai intinsa intre viata si moarte, intre durere si fericire, intre blestem si binecuvantare, intre bucurie si intristare, intre cunoastere si nestiinta, intre lumina si intuneric.
Asadar, prin Intrarea in Ierusalim se incheie activitatea publica fata de fiii lui Israel si celelalte semintii, culminand cu ultimele invataturi date apostolilor, ucenicilor si apropiatilor, care vor transmite peste veacuri aceste fapte minunate.

Pana la aceasta data, Domnul nostru nu a stat ascuns, invatatura Sa a fost data tuturor la lumina zilei, in mijlocul oamenilor, in locurile cele mai importante ale tarii. “Eu n-am venit sa judec lumea, ci s-o mantuiesc”, iar mantuirea s-a facut in mijlocul ei!
Biserica crestina nu a aparut cu secole dupa Hristos, ci, la Cincizecime, conform poruncii lui Dumnezeu.

Intrarea Domnului in Ierusalim cu alai este bine sa insemne INTRAREA SFINTENIEI IN INTIMITATEA NOASTRA!
Inseamna, deasemenea, ca nu mai suntem singuri, avem un Dumnezeu care a venit in mijlocul nostru si ne-a aratat cum sa traim, cum sa invingem raul si patimile noastre.
Ne-a invatat sa iubim, iubirea fiind doctorul vietii si nemurirea noastra.
Dar cel mai important: ne-a despovarat de pacatul mostenit si ne-a nfacut fii ai Tatalui Ceresc!

Am scris aceste randuri inspirat din predicile preotului Petru Diaconu David, un suflet curat si ales al lui Dumnezeu, pentru cei ce doresc sa-si faca din ele un “buchet de flori spirituale”, flori pentru sufletul lor!
SA AVETI VIATA LUNGA SI LUMINATA DE LUMINA MANTUITORULUI NOSTRU, IISUS HRISTOS!

VIRTUTILE CRESTINE

Crestinismul este o religie a dragostei, a dragostei lui Dumnezeu fata de oameni, a oamenilor fata de Dumnezeu si a oamenilor fata de oameni.
A fi crestin desavarsit inseamna ascultarea poruncilor Divine, inseamna intelepciune, viata spirituala, dragoste, smerenie, rugaciune, facere de bine oamenilor de pretutindeni, asa cum sunt ei si nu doar cum dorim noi ca ei sa fie.
Desavarsirea crestina se manifesta ca putere interioara a credinciosului izvorata din colaborarea duhului omului cu Duhul Sfant, pentru a realiza in cele mai diferite imprejurari ale vietii si sub cele mai multiple forme, voia lui Dumnezeu.
In Epistola I catre Timotei, episcopul Efesului, Sf.Ap.Pavel staruie asupra virtutilor pe care crestinul le traieste din plin: “Dar tu omule al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri si urmareste dreptatea, evlavia, credinta, iubirea, rabdarea, blandetea”.

Aceste trei virtuti – CREDINTA, NADEJDEA si DRAGOSTEA au in teologia morala ortodoxa un caracter aparte, deoarece trairea lor profunda si constanta il ajuta pe om sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Fara trairea lor, crestinul nu se poate perfectiona si nu poate ajunge la scopul sau supranatural – MANTUIREA!
Dragostea este, ca si Frumosul, un atribut al Divinitatii pe care l-a pus si in om. Ca iubire a omului fata de semenul sau si fata de Dumnezeu, Dragostea este cea mai importanta dintre cele trei virtuti teologice. Sf. Ap. si Evanghelist Ioan ne spune ca Dumnezeu este Iubire. Putem spune ca-l iubim pe Dumnezeu NUMAI daca iubim pe semenii nostri asa cum sunt ei, si nu cum am dori noi sa fie, pentru ca si Dumnezeu ne iubeste pe noi asa cum suntem si nu numai cum ar trebui sa fim.
Dragostea pentru aproapele nostru decurge din dragostea noastra pentru Dumnezeu, El fiind “motorul” puterii noastre de a iubi.
Oamenii datoreaza dragoste lui Dumnezeu pentru ca i-a CREAT, pentru ca ii ASISTA IN EVOLUTIA LOR spre spiritualizare si pentru ca ii asteapta in Imparatia Cerurilor! Pentru mantuirea oamenilor, pe care atat de mult ii iubeste, Dumnezeu L-a dat mortii pe Insusi Fiul Sau, pentru ca toti cei ce vor crede in El, sa aiba viata fara de moarte! (Ioan 3: 14-17).
DRAGOSTEA LUCRATOARE PRIN CREDINTA SI FAPTE BUNE este cea mai importanta conditie pentru MANTUIRE!
Dragostea sterge un mare numar de pacate si salveaza sufletele de la moarte (Iacov 5:20).
Dragostea genereaza Frumusetea, ca este traita ca Frumusete, si se manifesta ca Frumusete.
Dragostea este Frumusete si Frumusetea este Dragoste!
Dragostea si Binele se intrepatrund, definind omul ca un crestin veritabil mult dorit de Dumnezeu.

Omul il cunoaste si Il iubeste pe Dumnezeu, iubindu-i pe ceilalti oameni, semenii sai!
Omul traieste Frumusetea in actul SLUJIRII semenilor sai!
Omul capabil sa ofere si sa primeasca o asemenea Iubire si Frumusete este chipul lui Dumnezeu!

DUMNEZEU SA NE AJUTE SA VEDEM IN NOI INSINE, CHIPUL SAU!
AMIN!